Originea Convenției de la Hartford

Noah Webster, „Origin of the Hartford Convention in 1814”, în A Collection of Papers on Political, Literary, and Moral Subjects (Tappan and Dennett, Boston: 1843), 311-315. Noah Webster (1758-1843) a fost un lexicograf, educator, scriitor și politician.

Puține tranzacții ale federaliștilor, în primele perioade ale guvernului nostru, au stârnit atât de mult pasiunile furioase ale opozanților lor, precum Convenția de la Hartford (numită astfel), în timpul președinției domnului Madison. Întrucât am fost prezent la prima întâlnire a domnilor care au sugerat o astfel de convenție; întrucât am fost membru al Camerei Reprezentanților din Massachusetts atunci când a fost adoptată hotărârea de numire a delegaților și am susținut această hotărâre; și, mai mult, întrucât am copii ale documentelor, pe care este posibil ca nicio altă persoană să nu le fi păstrat, se pare că îmi revine sarcina de a prezenta publicului faptele reale cu privire la originea măsurii, care au fost falsificate și denaturate.

După ce războiul din 1812 a continuat doi ani, afacerile noastre publice au fost reduse la o stare deplorabilă. Trupele Statelor Unite, destinate apărării coastelor noastre maritime, fuseseră retrase pentru a continua războiul în Canada; o escadrilă britanică era staționată în Sound1 pentru a împiedica evadarea unei fregate din portul New London și pentru a intercepta comerțul nostru de coastă; un oraș din Maine se afla în posesia forțelor britanice; băncile din sudul Noii Anglii suspendaseră toate plățile în numerar; vasele noastre de navigație zăceau în porturile noastre sechestrate, dezmembrate și pe cale de dispariție; trezoreria Statelor Unite era epuizată până la ultimul bănuț, iar peste țară se așternuse o tristețe generală.

În această stare de lucruri, un număr de domni din Northampton în Massachusetts, după consultări, au hotărât să invite pe unii dintre principalii locuitori din cele trei comitate de pe râu, care compuneau anterior vechiul comitat Hamilton, să se întâlnească și să analizeze dacă se pot lua măsuri pentru a opri continuarea războiului și pentru a asigura siguranța publică. Ca urmare a acestei hotărâri, o scrisoare circulară a fost adresată mai multor domni din cele trei comitate, solicitându-le să se întâlnească la Northampton. Următoarea este o copie a scrisorii:

Northampton, 5 ianuarie 1814

Domnule –

În urma stării alarmante a afacerilor noastre publice și a îndoielilor care au existat, în ceea ce privește cursul corect pe care trebuie să-l urmeze prietenii păcii, a fost considerat recomandabil de către un număr de domni din vecinătate, care au discutat împreună pe această temă, să fie convocată o reuniune a câtorva dintre cei mai discreți și mai inteligenți locuitori din vechiul ținut Hampshire, în scopul unei discuții libere și imparțiale cu privire la problemele noastre publice. …

Am îndrăznit, prin urmare, să propunem ca aceasta să aibă loc la Col. Chapman’s din acest oraș, miercuri, în a nouăsprezecea zi a lunii ianuarie curent, la ora 12 dimineața, și vă solicităm cu toată seriozitatea să participați la ora și locul de mai sus, în scopul menționat anterior.

Cu mult respect, sunt, domnule, servitorul dumneavoastră supus,

Joseph Lyman

În conformitate cu cererea din această scrisoare, mai mulți domni s-au întâlnit la Northampton, în ziua stabilită, și după o conversație liberă pe tema afacerilor publice, au fost de acord să trimită la mai multe orașe din cele trei comitate de pe râu, următoarea adresă circulară.

Domnule –

Răulorile înmulțite în care au fost implicate Statele Unite prin măsurile administrației trecute și actuale, sunt subiecte de plângere generală și, în opinia celor mai înțelepți oameni de stat ai noștri, cer un remediu eficient. Excelența sa, guvernatorul statului, în discursul său adresat Curții Generale1 , la ultima și actuala sesiune, și-a exprimat, într-un limbaj temperat, dar clar și hotărât, părerea despre nedreptatea războiului actual și a sugerat că ar trebui adoptate măsuri de către legiuitor pentru a-i pune capăt cât mai repede. De asemenea, el atrage atenția legislativului asupra unor măsuri ale guvernului general, care sunt considerate neconstituționale. În toate măsurile guvernului general, poporul Statelor Unite are o preocupare comună; dar există unele legi și reglementări care atrag mai ales atenția statelor nordice și care prezintă un interes profund pentru populația acestei comunități. Simțind acest interes, în ceea ce privește generațiile prezente și viitoare, un număr de domni din diferite orașe din vechiul ținut Hampshire, s-au întâlnit și au conferențiat pe această temă, și cu deplina convingere că relele pe care le suferim nu sunt în întregime de natură temporară, izvorâte din război, ci unele dintre ele au un caracter permanent, rezultând dintr-o interpretare perversă a Constituției Statelor Unite, am considerat că este o datorie pe care o avem față de țara noastră să atragem atenția oamenilor de bine din comitatele Hampshire, Hampden și Franklin asupra cauzelor radicale ale acestor rele.

Știm, într-adevăr, că o negociere pentru pace a fost demarată recent, iar pacea va înlătura multe rele publice. Este un eveniment pe care îl dorim cu ardoare. Dar când ne gândim de câte ori oamenii din țară au fost dezamăgiți în așteptările lor de pace și de măsuri înțelepte; și când luăm în considerare termenii pe care administrația noastră i-a cerut până acum, unii dintre care este sigur că nu pot fi obținuți, iar unii dintre ei, în opinia unor oameni de stat capabili, nu ar trebui să se insiste asupra lor, mărturisim că speranțele noastre într-o pace rapidă nu sunt foarte optimiste.

Dar, totuși, se pune o întrebare foarte serioasă, dacă, fără o modificare a Constituției federale, statele nordice și comerciale se pot bucura de avantajele la care bogăția, puterea și populația lor albă le îndreptățesc pe bună dreptate. Prin intermediul reprezentării sclavilor, statele din sud au o influență în consiliile noastre naționale, cu totul disproporționată față de bogăția, forța și resursele lor; și presupunem că este un fapt care poate fi demonstrat, că de aproximativ douăzeci de ani încoace, Statele Unite au fost guvernate de o reprezentare de aproximativ două cincimi din proprietatea reală a țării.

În plus, crearea de noi state în sud și în afara limitelor inițiale ale Statelor Unite, a sporit interesul sudic, care a părut atât de ostil păcii și prosperității comerciale a statelor din nord. Această putere, asumată de Congres, de a aduce în Uniune noi state, în momentul încheierii pactului federal, este considerată arbitrară, nedreaptă și periculoasă și o încălcare directă a Constituției. Aceasta este o putere care poate fi extinsă în viitor, iar răul nu va înceta odată cu instaurarea păcii. Am dori să întrebăm atunci dacă statele din nord ar trebui să accepte exercitarea acestei puteri? La ce consecințe ar duce acest lucru? Cum pot oamenii din statele nordice să răspundă față de ei înșiși și față de posteritatea lor pentru acceptarea exercitării acestei puteri, care sporește o influență deja distructivă pentru prosperitatea noastră și care, în timp, va anihila cele mai bune interese ale popoarelor nordice?

Există și alte măsuri ale guvernului general, care, credem noi, ar trebui să stârnească o alarmă serioasă. Puterea asumată de a institui un embargou permanent nu pare a fi constituțională, ci o ingerință în drepturile cetățenilor noștri, care necesită o opoziție hotărâtă. Credem că este o putere care nu a mai fost niciodată exercitată de o națiune comercială; și cum ar putea statele nordice, care sunt în mod obișnuit comerciale și al căror comerț exterior activ este atât de strâns legat de interesele fermierilor și ale mecanicilor, să doarmă liniștite în fața unei încălcări atât de violente a drepturilor lor? Dar asta nu este tot. Ultimul act care a impus un embargou subminează primele principii ale libertății civile. Comerțul de coastă între diferite porturi din același stat este interzis în mod arbitrar și neconstituțional, iar ofițerii subalterni ai guvernului sunt investiți cu puteri total incompatibile cu instituțiile noastre republicane. Aceasta îl înarmează pe președinte și pe agenții săi cu un control total asupra persoanelor și proprietății și autorizează folosirea forței militare pentru a pune în aplicare prevederile sale extraordinare.

Ne abținem să enumerăm toate măsurile guvernului federal, pe care le considerăm încălcări ale constituției și atingeri ale drepturilor poporului, și care afectează în mod deosebit populația comercială din nord. Dar îi invităm pe concetățenii noștri să se gândească dacă pacea va remedia relele noastre publice, fără unele amendamente ale constituției, care să asigure statelor din nord ponderea și influența lor corespunzătoare în consiliile noastre naționale.

Statele din nord au acceptat reprezentarea sclavilor ca o chestiune de compromis, cu condiția expresă din constituție ca aceștia să fie protejați în exercitarea drepturilor lor comerciale. Aceste stipulații au fost încălcate în mod repetat; și nu se poate aștepta ca statele nordice să fie dispuse să suporte partea lor de sarcini ale guvernului federal fără a se bucura de beneficiile stipulate.

Dacă concetățenii noștri ar trebui să fie de acord cu opinia noastră, am sugera dacă nu ar fi oportun ca oamenii, în cadrul adunărilor orășenești, să adreseze memorii Curții Generale, la sesiunea lor actuală, solicitând acestui onorabil organism să propună o convenție a tuturor statelor nordice și comerciale, de către delegați care vor fi numiți de legislativele lor respective, pentru a se consulta asupra unor măsuri concertate, pentru a obține astfel de modificări în constituția federală, care să ofere statelor nordice o proporție corespunzătoare de reprezentare și să le protejeze de exercitarea în viitor a unor puteri dăunătoare pentru interesele lor comerciale; sau, în cazul în care Curtea Generală va considera necesar, să urmeze orice altă cale pe care, în înțelepciunea lor, o vor considera cea mai potrivită pentru realizarea acestor obiective.

Măsura este de o asemenea amploare încât apreciem că un concert al statelor va fi util și chiar necesar pentru a obține amendamentele propuse; și dacă popoarele din mai multe state vor fi de acord cu această opinie, ar fi oportun să acționeze fără întârziere asupra subiectului.

Vă rugăm, domnule, să vă consultați cu prietenii dumneavoastră pe această temă și, dacă se va considera că este recomandabil, să prezentați această comunicare oamenilor din orașul dumneavoastră. În numele și la indicația domnilor adunați,

Joseph Lyman, președinte

În conformitate cu cererea și sugestiile din această circulară, au avut loc multe întâlniri în oraș și, cu mare unanimitate, au fost votate adrese și memorii care să fie prezentate Curții Generale, expunând suferințele țării ca urmare a embargoului, războiului și a restricțiilor arbitrare asupra comerțului nostru de coastă, precum și a încălcărilor drepturilor noastre constituționale, și solicitând legislativului să ia măsuri pentru a obține o reparație, fie printr-o convenție a delegaților din statele nordice și comerciale, fie prin alte măsuri pe care le-ar considera oportune.

Aceste adrese și memorii au fost transmise Curții Generale, care se afla atunci în sesiune; dar, deoarece comisarii fuseseră trimiși în Europa cu scopul de a negocia un tratat de pace, s-a considerat că este recomandabil să nu se ia nicio măsură cu privire la acestea, până când rezultatul negocierilor va fi cunoscut. Dar, în timpul verii următoare, nu a sosit nicio veste de pace; și din cauza dificultăților tot mai mari ale țării, iar coasta maritimă a rămas fără apărare, guvernatorul Strong a convocat o ședință specială a legislativului în octombrie, în care au fost luate în considerare petițiile orașelor și a fost adoptată o hotărâre prin care au fost numiți delegați la o convenție care urma să aibă loc la Hartford. Istoria ulterioară a acelei convenții este cunoscută prin raportul lor.2

Această măsură de a recurge la o convenție în scopul de a stopa relele unei administrații proaste, a stârnit gelozia susținătorilor războiului și a stârnit cele mai acerbe invective. Convenția a fost prezentată ca fiind o combinație trădătoare, originară din Boston, cu scopul de a dizolva Uniunea. Dar cetățenii din Boston nu au avut nicio preocupare în inițierea propunerii de convenție; a fost în întregime proiectul oamenilor din vechiul comitat Hampshire; cei mai respectabili și patrioți republicani care au călcat vreodată pe pământul unei țări libere. Cetățenii care s-au adunat pentru prima dată în Northampton, s-au reunit sub autoritatea legii drepturilor care declară că poporul are dreptul de a se reuni în mod pașnic și de a se consulta pentru siguranța publică. Cetățenii aveau atunci același drept de a se întruni în convenție ca și acum; problemele țării necesitau măsuri extraordinare de redresare; gândul de a dizolva Uniunea nu a trecut niciodată prin capul niciunuia dintre proiectanți sau al membrilor convenției; domnii care au alcătuit-o nu au fost niciodată întrecuți, în ceea ce privește talentul și patriotismul, de nicio adunare din Statele Unite; și, dincolo de orice îndoială, numirea Convenției de la Hartford a avut un efect foarte favorabil în grăbirea încheierii unui tratat de pace.

Toate rapoartele care au circulat cu privire la planurile rele ale acelei convenții, știu că sunt cele mai murdare denaturări. . . .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *